A fost odata ca niciodata o fata saraca. Iar fata asta ii pica cu tronc printului. Si de draga ce-i era, printul o lua de nevasta. Dar imparateasa, mama printului, voi sa o puna la incercare pe nora-sa si ii dadu multi saci cu canepa de tors. Fata, saraca, ce sa faca? cum sa toarca ea atata amar de canepa? Veni o baba batrana si zbarcita la ea si-i spuse ca-i toarce ea canepa cat ai bate din palme. Zis si facut! baba ii toarse toti sacii. In noaptea nuntii, in loc s-o gaseasca pe nevasta-sa in pat, printul o gasi pe baba cea zbarcita tolanita in cearsafurile cele pretioase. Se inspaimanta bietul ginerica nevoie mare, dar si invata o lectie buna, caci baba ii zise: „Nu-ti mai osteni biata nevasta cu atata amar de munca, ca va ajunge urata si zbarcita ca mine!”. De atata spaima, printul porunci sa se arda furcile si fusele, si o tinu pe tanara printesa numa’n puf!